STRADA SOCIOLOGILOR

Archive for the category “Sociologice”

Sociologi si perle sociologice – Lazaroiu are barba sa para serios si Basescu are instinct sociologic

Strada Sociologilor e cea mai tare, nene – il bate pana si pe Vanghelie care este pe goagal si tuiter.

Sebastian cel fara frica face niste declaratii meseriase – numai bune de predat la Facultatea de Sociologie impreuna cu pozele de pe Romanika.eu de mai jos :).

„Lumea mă ascultă pentru că spun lucruri interesante. Uneori şi când nu spun mare lucru oamenii sunt atenţi. Chiar şi când tac atrag atenţia” .

„Am şi tatuaj. Barba, ca să par serios. Tatuajul, ca să par neserios”.

„Mi-a propus preşedintele sa devin consilier. Mă cam plictisisem să produc sondaje. Şi acolo e o lume de care te cam saturi la un moment dat. A fost o discuţie prealabilă cu preşedintele. Nu un interviu propriu-zis. Credeam în preşedintele Băsescu. Şi încă mai cred. Dacă nu aş fi crezut, nu mă interesa” .

„Nu vorbesc despre cărţile citite cu preşedintele. Avem relaţii profesionale de altă natură. La Cotroceni nu e un cenaclu literar. Fiecare îşi face datoria pe domeniul lui. Fiecare foloseşte ce citeşte sau ce a citit. Cărţile preşedintelui sunt în bibliotecă. Pe birou e computerul. Nu trag cu ochiul să văd ce citeşte.”

Oare o fi buna Strada asta a sociologilor, Sebastiane ? 🙂

Un sociolog despre viitorul presei scrise. Pe Internet

Sociologul Alin Teodorescu face o analiza a viitorului presei scrise.

Pe care o vede pe internet si suferind schimbari importante.

Mi-a placut urmatorul pasaj :

Bătălia adevărată nu este pentru tiraje. Acestea vor scădea, la unii, mai repede, la alţii, mai încet, oricâte cărţi, DVD-uri şi automobile vor oferi ca premii. Sistemul de a distribui informaţie pe hârtie se va reduce până aproape de dispariţie, aşa cum a dispărut sistemul de a distribui informaţii pe papirus, piele de viţel, bandă telegrafică sau magnetică.

Bătălia adevărată este pentru conţinut. Acum se ocupă poziţiile în noul sistem de distribuire a informaţiei. Va fi concurenţă între site-urile ziarelor care produc conţinut de business, politică, sport, monden, modă, femei sau pescuit. Va fi concurenţă între site-urile ziarelor care produc informaţii locale, pe regiuni sau pe sectoare. Va fi concurenţă între site-urile care au cei mai buni editorialişti, cei mai buni reporteri, cei mai buni comentatori. Numai că articolele vor fi diferite: nu vei mai putea scrie despre sondaje dacă nu asociezi link-uri cu tabele, grafice, imagini care sprijină ce spui.

Munca ziaristului devine mai grea. Nu mai poţi să te duci la serviciu la 11.00, să citeşti fluxul de ştiri, să dai două-trei telefoane, să încropeşti trei mii de cuvinte despre subiect şi să pleci la două după-amiază „în documentare“…:)  

Ziaristul nu mai poate pur şi simplu să producă hârtie tipărită – trebuie să producă material de conţinut, care este evaluat instantaneu de zeci de cititori…”

Cititi articolul complet aici.

Un sociolog despre mecanismele manipularii la romani

Pentru cine vrea o lectie de manipulare „la cald” ii recomand articolul colegului sociolog de la Cluj.

1. Tehnica tapului ispasitor.

2. Tehnica argumentului ipotetic.

3. Tehnica inventarii de martori externi pentru a oglindi o realitate virtuala.

4. Tehnica asertarii.

5. Tehnica insinuarii.

Cititi intreg articolul aici.

Un sociolog despre cum fac presa unii ziaristii…

Gasesc argumentatia lui Dan Petre, reputat sociolog si cadru didactic, absolut incantatoare ! Iar eu sunt genul de persoana greu de multumit si vanitos, pe deasupra.

Poate si pentru faptul ca ziaristii se comporta exact asa cum ii descrie el:

„In perioade profesionale si de stiri moarte, cum este cea pe care o traversam de regula “la cumpana dintre ani”, ziaristii incearca si ei sa umple pagiile ziarelor cu articole care mai de care mai “interesante”.

Si cum ma numar printre “suspectii de serviciu” de rangul II cand vine vorba de raspuns la articole de popularizare, primesc adesea solicitari de a da cateva ganduri catre oamenii normali, pentru care comunicarea inseamna in primul rand televiziune si politica. Am apasatoare banuiala ca unul dintre principalele motive pentru care mi se cere parerea in astfel se momente este doar faptul ca sunt disciplinat si raspund cu seriozitate.

Ca intotdeauna, din ceea ce trimitem catre presa se publica doar unele propozitii (mult mai putine decat scrii), care sunt de regula extrase din contextul larg si puse sa lupte in slujba pozitiei pe care jurnalistul deja a adoptat-o. Lucru care uneori ma enerveaza, pentru ca de regula sunt “pacifist” si adeptul unei pozitii “agnostico-relativiste” (de vreme ce totul este relativ si incomprehensibil, atunci toate pozitiile au aceiasi indreptatire/valoare de adevar). Iar ei imi pun intre ghilimele sentinte clare, pe care eu nu le enunt decat in gluma sau in discutii filosofice.

Mai ales cand este vorba de atat de faimosul si eluzivul “branding”, la care toata lumea se pricepe, dar pe care atat de putini il cunosc cu adevarat (eu nu ma numar printre acestia din urma, dar ma straduiesc). Dar asta este, servim industria )„.

Vivat industria !!!

Romania sociala e o Romanie trista ! Aviz politicienilor !

In prag de Sarbatori, as vrea sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru nenumaratele lucruri pe care le-a facut pentru mine. Una din binecuvantarile Sale, este distanta dintre casa si sediul firmei: aproximativ 15 minute de mers pe jos – o adevarata „gura de oxigen” pentru sanatate, dar si un prilej zilnic de a face mici „observatii participative” in raport cu concetatenii mei ieseni.

Din pacate, zilele acestea am ajuns la o concluzie dezarmanta: Romania sociala e o Romanie trista si incremenita in timp !

Se vede in privirea celor cu care ma intalnesc zilnic pe strada, iar aceasta stare de spirit imi aminteste cat de norocos sunt pentru ca am ales sa simt si sa gandesc cu inima si creierul meu !!!

Nu stiu cati dintre voi au avut curiozitatea sa se uite pe concluziile ultimului Barometru de Opinie Publica realizat de Fundatia Soros.

Eu, unul, am ramas dezamagit sa constat ca „romanii sunt printre cei mai nemultumiti europeni. Sunt nemultumiti mai ales de nivelul lor de trai, de banii de care dispun pentru a trai asa cum doresc, asa cum au vazut ca se traieste in tarile in care merg fie sa lucreze, fie pentru turism. Romanul mediu nu este nemultumit „pentru ca asa ii este firea”, ci pentru ca economic lucrurile merg prost, starea de sanatate a populatiei este precara si pentru ca institutiile statului nu fac exceptie de la regula mersului prost. Nemultumiti, „da”, dar optimisti. Avem, la nivelul UE, cea mai ridicata pondere de nemultumiti optimisti, de oameni care spun ca traiesc prost, dar spera ca o vor duce mai bine daca nu in anul viitor, cel putin peste cinci ani”.

Aviz politicienilor locali „innebuniti” dupa fotoliul de primar sau de prefect !

„Cu informatia disponibila in sondajele BOP, subliniaza sociologul Dumitru Sandu, unul din coordonatorii acestui BOP, am gasit suficiente evidente empirice pentru a demonstra ca proiectele de viata ale oamenilor au o puternica inradacinare nu numai in resursele de care acestia dispun – bani, relatii, educatie, bunuri etc. , ci si in starile de spirit care ii caracterizeaza.

Cel mai mult conteaza starea de spirit cotidiana, cu bucuriile, tristetile, plictiseala, oboseala, entuziasmul care i se pot asocia. A te apuca de o casa noua, spre exemplu, presupune nu numai sa ai nevoie de casa si bani pentru a o construi, ci si o stare de spirit pozitiva care sa iti asigure rezistenta la multiplele solicitari asociate proiectului. Sau, dorinta de a pleca la lucru in strainatate se transforma in plan nu numai daca esti tanar care a mai lucrat in strainatate, dintr-o localitate relativ dezvoltata, ci si daca esti nemultumit de banii pe care ii ai in raport cu propriile proiecte de viata”.

Care este cauza pentru care romanii se percep atat de departe de realitate pe ei insisi (nu doar pe cei din jurul lor)? Discutia este foarte lunga si, din pacate, nu face obiectul interesului societatii civile (includeti aici si presa si partide) din Romania, decat in prea mica masura.

Dan Sultanescu analizeaza unul dintre factorii care au contribuit la aceasta situatie.

„Discursul public in Romania a fost in tranzitie unul exagerat, populist, demagogic, catastrofic si irational. Politicienii si jurnalistii, deopotriva, au preferat sa profite de nivelul redus de cultura politica democratica pentru a obtine un succes facil.

Efectul: transformarea imaginii in principalul vector al schimbarii in Romania. In acest context, discursul profesionist, evident mai sceptic si mai putin radical (deci, mai putin spectaculos si chiar greu inteligibil pentru mase) a pierdut teren. Aceste date confirma o ipoteza care ar trebui sa dea de gandit factorului politic.

 Indepartarea de agenda reala a cetatenilor – una din ideile care au dominat, de-a lungul ultimilor ani, retorica impotriva clasei politice, nu este doar o caracteristica a politicienilor, dar si a romanilor in general. Cata vreme romanii, cu totul, se percep diferit decat sunt in realitate, este foarte greu ca proiectele politice si sociale (bune sau rele) sa fie evaluate corect. Aceasta distantare puternica fata de propria realitate tinde sa genereze nemultumire, care va continua sa creasca, fiindca este evident ca asteptarile vor deveni tot mai mari.

Un exemplu de perceptie alterata: se acuza ca tinerii politicieni nu sunt foarte diferiti de vechii politicieni, blamandu-se clasa politica de incapacitate de adaptare la noua Romanie. O astfel de critica vine din partea unei societati care ea insasi nu s-a modificat foarte mult la nivel de perceptie si care se vede distorsionat pe sine. Cata vreme nu vom constientiza la modul realist si nu exagerat cam cum si cat s-a schimbat Romania in realitate si cat de diferita (cu bune si cu rele) este viata majoritatii dintre noi astazi fata de acum 10 ani, nu vom putea sa evaluam realist situatia din jurul nostru.

Si vom fi condamnati sa fim tinte facile ale discursului populist, care ne propune incontinuu reforme si schimbari radicale, fara a mai sti despre ce vorbeste de fapt. Iar, intre timp, reformele si schimbarile care chiar sunt necesare vor fi mereu lasate in planul doi”.

Ar mai fi multe de spus. Tot ce vreau eu sa subliniez este ca „nimeni nu poate sa ne dicteze ce stare de spirit sa avem decat cu permisiunea noastra”. Iar eu va propun sa meditati la cele exprimate mai sus si sa incepeti sa va simtiti mai bine chiar din acest moment.

Avem si motive: Louis Armstrong – What a Wonderful World !

Post Navigation