Citesc un articol excelent in ZF despre necesitatea introducerii unei Legi a Dreptului de Imprumut Public.
Pentru utilizarea cartilor, autorilor ar trebui sa li se plateasca. In multe tari din Europa se intampla asa. Tarile nordice – Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia – au adoptat de multe decenii aceasta Lege a Dreptului de Imprumut Public. Marea Britanie are implementat sistemul din 1979, Franta si Italia – abia din 2006.
Directiva din 1992 a Uniunii Europene privind implementarea PLR in toate tarile membre nu a fost primita de autoritati peste tot cu entuziasm. In unele tari, autorii au protestat. Scriitorii portughezi s-au prezentat cu camioane la usile bibliotecilor spre a-si ridica operele, de exemplu.
Ceea ce trebuie sa inteleaga insa autoritatile romane este un fapt simplu: implementarea este obligatorie, asa ca, in loc sa se opuna sau sa tergiverseze, ar fi bine sa isi puna mintea la contributie. Iar scriitorii romani ar putea ajuta la adoptarea si intelegerea acestei legi schimbandu-si efectiv mentalitatea fata de propria munca. Constientizand de exemplu ca a fi scriitor inseamna a putea trai din scrisul tau, a ti se da posibilitatea, a ti se crea cadrul necesar de a trai din munca ta.